cuvinte și sentimente

Într-o zi am ascultat la radio o sumbră statistică ce prezenta o creștere alarmantă a numărului sinuciderilor, cu precădere în mediul rural. Printre posibilele explicații, una dintre ele mi-a atras atenția într-un mod deosebit. Ea afirma că aceste comunități rurale fiind întrepătrunse de un ritm mai alert al vieții cotidiene s-au trezit confruntate cu un sentiment al însingurării. Multitudinea de noi exprimări citadine au bulversat liniștea țăranilor și astfel că ei au trăit stări pe care nu le puteau exprima cu ajutorul limbajului lor modest. Limbajul defectuos și neadaptat unei noi realități părea că a creat probleme.

Este o explicație ce necesită o mare reflecție mai ales că face trimitere către o veche problemă filozofică: cuvintele exprimă sentimente sau sentimentele dau cuvinte?

Există multe beneficii ale unui vocabular bogat. Atât de multe că am fi în paradoxul lui Figaro dacă am încerca să le exprimăm (dacă am reuși să arătăm prin cuvinte înseamnă că ne-am opri la o limită). Spunem doar că uneori este important să alegem cu grijă cuvintele. Și nu doar pentru a ne susține punctele de vedere ci și pentru a ne simți mai bine. Să spunem mai degrabă „mi-ar plăcea” decât „trebuie” sau „am făcut parțial bine decât sunt un ratat”. Sau chiar azi mă simt ”mierțăit” ,cum spune un prieten , decât să nu spun nimic.

Limbajul ne poate răsfăța. Ne putem simți iubiți, prețuiți cu ajutorul lui. Dar depinde cum îl folosim. Suntem ceea ce gândim și limbajul ne redă stări sau ne creează alte stări.

Asistam cândva  la o discuție între doi tineri (cam la 40 de ani) și mă întrebam de ce simpatia existentă între ei nu iese la suprafață. Pentru că fiecare dintre ei își dorea să fie descoperit de către celălalt, ascultat dar sincronizarea era proastă. Fiecare dorea aprecierea celuilat dar niciunul nu oferea prea mult. Era totuși o situație mai bună decât aceea în care se întîlnesc  un mare seducător cu un naiv. Dar iată că aveau nevoie și de tăcere. Uneori tăcerea ne face să ne conectăm mai ușor la cei din jur. Poate de aceea introvertiții surprind detalii pe care mulți le scapă.

Cea mai frumoasă imagine a tăcerii am găsit-o în Pelerinul Rus, în imaginea unui călugăr ce-și spunea rugăciunea în gând. Cu această imagine inchid articolul despre cuvinte 🙂 și vă propun să faceți o listă a cuvintelor care vă plac.

Lista mea:

convivialitate

inimă tulburată

poezie

epigramă

ikigai

însingurare

măslin

4-5_at_rme_titluarticol_10-n_vlad-eftenie

Anunțuri
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Demain, dès l’aube…

Demain, dès l’aube, à l’heure où blanchit la campagne,

Je partirai. Vois-tu, je sais que tu m’attends.
J’irai par la forêt, j’irai par la montagne.
Je ne puis demeurer loin de toi plus longtemps.

Je marcherai les yeux fixés sur mes pensées,
Sans rien voir au dehors, sans entendre aucun bruit,
Seul, inconnu, le dos courbé, les mains croisées,
Triste, et le jour pour moi sera comme la nuit.

Je ne regarderai ni l’or du soir qui tombe,
Ni les voiles au loin descendant vers Harfleur,
Et quand j’arriverai, je mettrai sur ta tombe
Un bouquet de houx vert et de bruyère en fleur.

 Victor HUGO   (1802-1885)
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Grit

 

”  Cu toții ne lovim de limitele noastre, nu numai din punct de vedere al talentului, ci și al șanselor. Dar, mult mai des decât ne dăm seama, unele limite ni le impunem singuri. Încercăm, eșuăm și tragem concluzia că am dat cu capul de tavanul posibilităților noastre. Sau, după ce am făcut doar câțiva pași, schimbăm direcția. În ambele cazuri, niciodată nu ne aventurăm atât de departe pe cât am fi putut.

Să fii gritty înseamnă să continui să faci pas după pas.

Să fii gritty înseamnă să ții aproape de un obiectiv interesant și care are o semnificație pentru tine.

Să fii gritty înseamnă să investești, zi de zi, săptămână de săptâmână, an de an, în practica activităților dificile.

Să fii gritty înseamnă să cazi de șapte ori și să te ridici de opt.

talent x efort =abilitate

abilitate x efort= realizare „

Grit-Angela Duckworth

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Validation

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Forma(ta)rea profesorilor

Astăzi, 24 septembrie, a avut loc o conferință a SSMR  despre rolul educației matematice.

Primul invitat, prof. Gunter Turner ,  a explicat care este situația matematicii în Germania. Astfel, el a început cu enumerarea principalelor roluri ale matematicii:

  1. de a recunoaște experințe și observații din jurul nostru ținând cont de paternul matematic
  2. matematica este o creație mentală unică în felul său
  3. matematica este principalul domeniu pentru rezolvarea problemelor, aceasta fiind inima matematicii

Tot dumnealui a împărtășit experiența Germaniei în ceea ce privește testele Pisa. Dacă la început s-au obținut rezultate slabe apoi acestea s-au îmbunătățit după zece ani de schimbări lente. Prezentarea a fost interesantă dar ne-a arătat că problemele pe care le întâmpinăm noi există și în Germania. Dar aici profesorii debutanți sunt luați sub grija unui profesor cu experiență și ajutați. Și învățământul este mai bine finanțat. A tras atenția asupra finanțării din alte surse amintind chiar și C&A care acordă sponsorizări pentru studiul matematicii.

Un alt invitat Bharath Sriramant de la Universitatea din Montana a subliniat ceva foarte important:

Curriculum  can  impact  one’s perspective of the course of history!

Aici insistând asupra faptului că motivațiile  politice orientează studiul matematicii într-o direcție ce nu este dorită neapărat de matematicieni. El reamintește și etapele dezvoltării matematicii în S.U.A. Dacă a fost New Math (1959-1970) ce-și propunea to show to the children  Why’s of maths instead of the Hows, în 1970 s-a revenit la vechea abordare până în 1989 când NCTM a elaborat Curriculum and Evaluations Standards for School Mathematics.

Un alt subiect atins a fost cel al testelor Pisa. S-au arătat statistici și clasamente dar s-au dat și explicații pentru anumite rezultate. Ca de exemplu, cei din Shangai au rezultate foarte bune deoarece s-au pregătit pentru un astfel de examen. Tot aici, examenul de intrare la Universitate, gaokao, este foarte dur. De asemenea, au fost excluși din testări elevii ce proveneau din medii defavorizate educațional.

S-a discutat și despre aplicațiile practice ce ar trebui prezentate. S-a spus că ar trebui prezentate mai multe axiome și nu simplificat sistemul axiomatic. Poți să te închei la nasturele cămășii și cu mâna pe la spate dar nu fără niciuna.

Așadar, „Never doubt that a small group of thoughtful, committed people can change the world. Indeed, it’s the only thing that ever has” Margaret Mead

Domnul Profesor Radu Gologan a atras atenția că de multe ori formalizarea exagerată prezentă în manualele de matematică face ca noțiunea matematică să nu fie înțeleasă în profunzimea ei. Tot dumnealui a evocat un moment frumos din trecut. În 1935, la celebrarea a 40 de ani de existență a Gazetei Matematice regele Carol al II lea a ținut un discurs. A fost prezent și Gh. Țițeica. La celebrarea de la Călărași a 120 de existență nu a fost prezent niciun oficial. Din nefericire, SSMR ca și instituție nu are un rol marcant în societatea de astăzi. Reunește oameni valoroși în domeniul matematicii dar vocea lor  încă nu este auzită.

Domunul prof. D. Ștefănescu a subliniat, printre altele, și  importanța organizării unor prelegeri de matematică deschise publicului larg. S-au evocat demersul lui Iorga de la Văleni și revista Natura.

Și au mai fost multe spuse. A fost o întâlnire a minților dar și a sufletelor. Ideile urmăreau probleme globale și luau naștere din preocuparea sinceră față de școala de matematică.

Inchei cu o glumă, deși au fost mai multe.:)))

N.B. Titlul aparține dl. prof. Cătălin Gherghe care a făcut o genială sinteză la care sperăm că vom avea acces curând.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Nevoia de cîrjă

Deși filmul începea cu imaginea neputincioasă  a lui Margaret Thatcher  pot spune că mi-a plăcut filmul Doamna de Fier. Este printre altele un film despre determinare, putere și curaj. Mi-a plăcut mult sceana în care Meryl Streep spune ceva de genul: azi toată lumea simte dar nimeni nu mai gândește.

Rezonez cu ideea aceasta. Este adevărat că rațiunea fără a fi filtrată de simțire naște monștri dar păgubos  mi se pare și avântul acesta terapeutic. Așa cum spunea Aurora Liiceanu nevoia de cîrjă. Căutăm în exterior forță dar în interiorul nostru avem destulă.

Da, este drăguț să ne dezvăluim vulnerabilitatea, să ne împărtășim tristețile. Dar este drăguț și să ne ascundem lacrimile și să căutăm să reușim în proiectele noastre.

Dar Margaret spune mai bine:

 

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Livretul lui Grecu de la Salonic

Nu prea discut cu tatăl meu. Evident că numai el este de vină pentru acest lucru:). Dar iată că într-o după-amiază ne găsirăm amândoi dornici de odihnă sub salcia din curte. După ce ne tachinarăm un pic ne propunem să încercăm să discutăm ceva. Și așa ajungem să ne contrazicem asupra basmului Soacra cu trei nurori și chiar a lui Petre Ispirescu. Apoi începem să discutăm despre oamenii care trec pe stradă. Știm că nu-i frumos dar nu ne pasă. Și așa, văzându-l pe M., ajungem la LIVRET. Mă întreabă: – Ai văzut livretul? Eu, curioasă, întreb repede: Ce livret? Și povestea începe.

M. fratele bunicului are un livret de pânâ în  1900. Ar fi aparținut străstrăbunicului, Grecul de la Salonic. Fug repede în stradă după nea M., bătrânelul de 80 de ani. Îl găsesc înconjurat de alți bătrânei. Precipitată toată îi spun că vreau livretul!

Reacția bunelului este comică tare. Speriat îmi spune că nu îl are. Este înduioșătoare gingășia prin care bătrâneii au grijă de lucrurile vechi, frica de a le pierde. Atunci încep să-i spun că vreau să văd dacă ne-am trage din greci. Văd cum ochii i se umezesc și pare cuprins de emoție. Îmi spune: Cum tu nu știi că străbunicul a fost Stancu Grecu de la Salonic? Da. Hai că îl caut să îți arăt. Nu înțeleg de ce nu vorbisem prea mult nici cu fratele bunicului. Cred că nu sunt prea comuncativă. Sunt sfătuită să discut cu o mătușă îndepărtată care știe mai multe. Sigur voi face asta. Nu știu prea multe despre neamul meu. Poate îmi fac și genealogia. Merg și la Salonic.

Este trist că nu știm prea multe despre cei apropiați nouă. Sunt oameni care au trăit multe și au ce povesti. Eu îmi voi programa săptămânal câte un bătrânel.

Voi ce știți despre străstrăbunicul vostru?

salonic-2

 

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu