Invidia (de ANDREI CORNEA)

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat.
Era un zaduf  ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace.

Noi – tot cu blugi. Nu-i nimic –  ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a  aparut deodata intr-un Megane argintiu.

Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon.

 

Mai tarziu, vecinul a  schimbat Meganul pe Mertan.

Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel.

 

Si-a luat si un 4×4, cel mai mare de pe strada.

Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara.

Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan.

 

Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile.

Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast.
In  fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina.
Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III.

 

A urmat o a doua vila – la munte.

Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth.

 

O a  treia – la mare.

Am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am  consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Gabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale.

 

L-au dat a doua oara cu mare succes.

Am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul  Wagner si al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp…

 

Vecinul isi lua case, masini, iahturi, gagici.

Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev.

 

Lupta era stransa, dar echilibrata.

 

In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA.

Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsul.

 

Dar  peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.

 

Si atunci ne-a cuprins invidia.

invidie

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s