Salammbô

„-Fără îndoială că sunt victima vreunei jertfe pe care a fagăduit-o zeilor…Mă ține legat de ea cu un lanț ce nu se vede. Când merge, merg și eu; când mă opresc din mers, se oprește și ea! Privirile e mă ard, îi aud vocea. Mă înconjoară și mă pătrunde. Sufletul meu este ea!…

Și totuși între noi e ca și cum s-ar înălța valurile invizibile ale unui ocean fără margini! O simt departe de mine și de neatins! Splendoarea frumuseții ei răspândește în jur un nor de lumină, și uneori, mi se pare că n-am văzut-o niciodată…că nu există în realitate….și că totul nu-i decât un vis!

Matho plângea în întuneric; barbarii dormeau.”

Salammbô-Gustave Flaubert

Salammbô by Alfons Mucha (1896)

Salammbô by Alfons Mucha (1896)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s