O femeie de nădejde

Și pentru că am aflat de la o prietenă fb (în viața reală nu am băut niciun ceai împreună deși mi-ar plăcea:) că N. Steinhardt spunea ca femeile sunt inferioare bărbaților din naștere și nu trebuie să aibă drept de vot (în teza sa de doctorat în drept în care îl critica pe Leon Duguit – Leon Duguit care spunea că femeile ar trebui să aibă drept de vot fie doar numai pentru faptul că ele dau patriei pe viitorii ei soldați) m-am gândit să amintesc și de o femeie de excepție. Sofia Nădejde a fost o feministă importantă. Coana Pica a fost în totdeauna simplă ca un copil, plină de bun simț ca o țărancă sănătoasă la trup și minte, personală, pasionată și excesivă ca o adevărată fire feminină în toate manifestările ei. Vasta ei cultură,interesul nesecat pentru știință și lucrurile intelectuale n-au făcut decât să ilumineze calitățile unei puternice, multiple și diferențiate individualități.

Polemica dintre Nădejde și Maiorescu a avut impact public, chiar dacă peste un secol pare extrem de puerilă poziția conservatoare, dar care e exemplară pentru atmosfera de inhibare a drepturilor femeii în epocă. Titu Maiorescu argumentează într-un studiu că emanciparea politică a femeii e amânabilă din cauza circumferinței mici a creierului, asemănătoare popoarelor primitive, care nu le-ar permite participarea la viața politică:

„El [bărbatul] trebuie să miște cultura, el să conducă sau să susție statul, el să facă a înflori artele, el trebuie să lărgească câmpul ideilor, să înlesnească bunul trai al omenirii prin descoperiri și perfecționări zilnice aduse în sfera practică a vieței; pe când femeia e redusă la un rol cu mult mai mărginit în mișcarea societăților culte. De aici, nici îndoială, diferență craniană. Dacă în treacăt vom deschide aici chestiunea emancipării femeii, noi observăm atât numai, că ideea, cu toată frumusețea ei teoretică, în starea de azi a lucrurilor, este precipitată și… cam nerealizabilă. Cum am putea în adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate craniană e cu 10 la sută mai mică?… Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și a prosperității materiale. Individual însă nu putem nega că vom găsi totdeauna o femeia mai cuminte ca noi…”.

Sofia Nădejde relativizează prin statistici și studii corelația dintre mărimea creierului și inteligență. Apoi atacă simpla diferență de greutate între creierul unei femei și cel al unui bărbat arătând că raportând la corp, capul unei femei este mai mare. Însă contraargumentele forte sunt legate de lipsa educației femeilor din cauza unui sistem patriarhal, care accentuează inferioritatea femeii, nu mărimea creierului. Apoi, Sofia Nădejde invocă munca mai variată a femeilor muncitoare (înăuntru și în afara gospodăriei) în raport cu bărbații din clasele muncitoare, ceea ce le demonstrează abilitățile de a participa la viață responsabilă în câmpul muncii și astfel la viața publică, spre deosebire de femeile burgheze întreținute de bărbați și care datorită timpului liber și lipsei de educație se dedau la activitățile frivole. Fragmentul provine din Ştefania Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc: antologie de texte: 1838-1929. (AD)

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s