Sf. Andrei Cel Nebun

Fragment din viata Sfantului Andrei cel nebun pentru Hristos

Sfantul Andrei mergea odata prin mijlocul multimii, in piata de marfuri, aflata langa turnul pe care il construise Sfantul imparat Constantin, cel intocmai cu Apostolii. Acolo se afla si o femeie, o oarecare Varvara. Prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu ea a cazut intr-o stare de rapire si l-a vazut pe fericitul Andrei umbland prin multime in chipul unui stalp de foc stralucitor. Unii ii dadeau ghionturi, altii il loveau, multi uitandu-se la el spuneau: „Omul acesta si-a iesit din fire, a innebunit! Nu dorim o asemenea stare nici vrajmasilor nostri!”

Dupa Andrei mergeau draci, in chip de harapi, vorbind intre ei: „Sa nu dea Dumnezeu inca unul ca acesta pe pamant: nimeni nu ne-a fript pana acum inimile ca acest om care se da drept nebun din dorinta de a sluji Stapanului sau; acum isi bate joc de toata lumea”.

Varvara a vazut cum harapii le punea semne tuturor celor ce il bateau pe sfant si isi spunea unul altuia: „Avem si noi o singura consolare: ca il bat fara mila. Cei ce il bat acum pe omul lui Dumnezeu, fara sa aiba vreo vina, vor fi osanditi fara scapare pentru aceasta fapta in ceasul mortii lor”. Auzind aceste cuvinte, Fericitul s-a pornit asupra lor, prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu, ca o flacara, si cu o infricosatoare putere, a sters semnele puse de demoni, spulberandu-i si certandu-i pe acestia cu mare asprime le zicea: „Nu aveti dreptul sa puneti semne celor ce lovesc in mine; fiindca eu ma rog Stapanului meu ca sa nu li socoteasca lor pacat loviturile pe care mi le dau. Ei se comporta astfel din nestiinta si pentru nestiinta lor vor dobandi iertare”.

Rostind sfantul aceste cuvinte s-a deschis cerul asa cum se deschid niste porti si a prins a zbura dintr-acolo, catre cuvios un stol de randunele, foarte frumoase la vedere, printre ele era si un porumbel alb ca zapada, care tinea in plisc o frunza de maslin, din aur. El i-a vorbit sfantului cu glas omenesc, zicandu-i: „Primeste frunzele acestea de la Stapanul Atotputernic, care ti le trimite din rai ca dar dumnezeiesc, fiindca esti milostiv si iubitor de oameni, asa cum insusi Domnul este indelung milostiv si de oameni iubitor. El te va

proslavi si va revarsa mila Sa asupra-ti, fiindca si tu te arati iertator si milostiv, fata de cei ce te lovesc, rugandu-te sa nu li se socoteasca lor acest pacat”. Spunand acestea porumbelul a stat pe capul Sfantului.

Femeia cuvioasa care era de fata s-a mirat foarte si venindu-si in fire dupa aceasta vedenie a cugetat in sine: „Cati luminatori are Dumnezeu pe pamant! Si nimeni nu stie de ei!” De mai multe ori a batut-o gandul pe Varvara sa povesteasca si la altii ce a vazut. Dar puterea dumnezeiasca n-a lasat-o. Dupa aceea, intalnind-o in oras, Sfantul Andrei, i-a spus-„Varvaro! Pastreaza taina mea si nu spune la nimeni ce-ai vazut, pana cand voi trece in locul cortului celui minunat, „spre casa lui Dumnezeu” (Ps. 41, 4)”. Raspunzandu-i, ea i-a spus: „Luminatorule si dreptule al lui Dumnezeu! Mi s-a intamplat sa vreau sa povestesc, dar m-a oprit puterea nevazuta a lui Dumnezeu”.

Sf.Andrei cel nebun pentru Hristos

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s