Voința firească

Și dacă l-am citi pe Descartes și al lui Cogito Ergo Sum ca pe o poveste de coșmar? Dacă individul conștient al lui Descartes nu este decât imaginar? E ceva ce provine dintr-un șir de dentificări ale eului cu imagini ideale, dintr-un gen de cristalizare a imaginilor ideale.

Și dacă Lacan are dreptate și este imposibil să existe subiectul în afara Celuilalt? Oare dorința omului este dorința Celuilalt? În esența ei dorința omului este infinită și astfel Maxim Mărturisitorul afirmă că Voința este firească, adică voie.

Oare existența mea nu este fundamental dialogică? Nu este o comuniune în alteritate?

01lacan21

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Voința firească

  1. Dan Ghenea zice:

    Primul paragraf mi se pare genial. Daca ideea va apartine, dezvoltati-o!

    Apreciază

    • 🙂 nu prea am eu idei geniale 🙂 si se vede din articol ca nici nu mai caut 🙂
      este dintr-o carte Psihanaliza si Teologia Ortodoxa scrisa un profesor de dogmatica Pr. Nikolaos Loudovikos
      alta idee interesanta este ca el regasesta la Sartre elemente crestine
      ce parere aveti despre J. Lacan: geniu sau impostor? culmea e ca acest profesor de dogmatica spune ca lui i-a schimbat gandirea

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s