Astrul de la Tîrgoviște

,,Intrand în Casa Universului
Apar conexiuni firesti
Cu stelele când stai de vorba
Trebuie sa stralucesti” Andrei Dorian Gheorghe

                 Aș putea spune despre mine, fără mândrie bineînțeles, că de ceva timp sufăr de o ușoară mizantropie. Rar întîlnesc un om care să îmi placă, darămite să mai și învăț ceva de la el. Dar iată că Târgoviște ascunde un asemenea om, pe dl Valentin Grigore. Și spun că acest om este ascuns pentru că este un astronom recunoscut internațional pe care îl găsești deseori pozînd împrejurimile Tîrgoviștii.                                                                                             Eu l-am găsit la cabana Runcu Stone. Aici, dumnealui își propusese să introducă în tainele astronomiei dar și ale științelor spațiale niște învățătoare dornice de a fi la înălțimea așteptărilor elevilor de primar. Și așa, adunați cu toții, am pătruns în casa Universului. Am reușit să recunoaștem constelațiile cerului înstelat, am privit apusul, am fost alături de Rosetta și Philae. Ne-am propus să inițiem și pe alții în tainele cerului. Am legat noi prietenii la foc de tabără și cîntece studențești. Eu mi-am propus ca să văd cîndva o cometă și gloria:).                                                                                                                                                                                                  Dar ce m-a fascinat a fost pasiunea dlui Valentin Grigore. Cîte apusuri trebuie să fi văzut dumnealui și totuși zilelelea acelea a fost singurul care nu a ratat niciunul! Cum rămînea dumnealui în noapte ,la observații, pînă răsărea și ultima stea! Vocea lui plină de entuziasm incă o aud clar:  -Căutați raza verde la apus! Este ceva magnific!
Un om pe care natura l-a acaparat în măreția lui și pe care el se străduie să o protejeze:  -Să povestiți tuturor și de poluarealuminoasă!                                                                                                                                                                                                   Și la plecare îl văd pe voinicul domn Grigore cu un buchet de flori pentru soția lui că: nu se gasesc așa ușor flori de cîmp. Eu nu vedeam decît un soi de buruiene….și atunci am înțeles: nu știu să privesc! Așa că mereu îi voi fi recunoscătoare astronomului tîrgoviștean: am învățat să privesc cerul! și este magnific! Și dacă nu mă credeți că un așa om de poveste există, puteți să vă convingeți singuri uitîndu-vă la emisiunea Noi și cerul la Columna TV.

					
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s