Astrul de la Tîrgoviște

,,Intrand în Casa Universului
Apar conexiuni firesti
Cu stelele când stai de vorba
Trebuie sa stralucesti” Andrei Dorian Gheorghe

                 Aș putea spune despre mine, fără mândrie bineînțeles, că de ceva timp sufăr de o ușoară mizantropie. Rar întîlnesc un om care să îmi placă, darămite să mai și învăț ceva de la el. Dar iată că Târgoviște ascunde un asemenea om, pe dl Valentin Grigore. Și spun că acest om este ascuns pentru că este un astronom recunoscut internațional pe care îl găsești deseori pozînd împrejurimile Tîrgoviștii.                                                                                             Eu l-am găsit la cabana Runcu Stone. Aici, dumnealui își propusese să introducă în tainele astronomiei dar și ale științelor spațiale niște învățătoare dornice de a fi la înălțimea așteptărilor elevilor de primar. Și așa, adunați cu toții, am pătruns în casa Universului. Am reușit să recunoaștem constelațiile cerului înstelat, am privit apusul, am fost alături de Rosetta și Philae. Ne-am propus să inițiem și pe alții în tainele cerului. Am legat noi prietenii la foc de tabără și cîntece studențești. Eu mi-am propus ca să văd cîndva o cometă și gloria:).                                                                                                                                                                                                  Dar ce m-a fascinat a fost pasiunea dlui Valentin Grigore. Cîte apusuri trebuie să fi văzut dumnealui și totuși zilelelea acelea a fost singurul care nu a ratat niciunul! Cum rămînea dumnealui în noapte ,la observații, pînă răsărea și ultima stea! Vocea lui plină de entuziasm incă o aud clar:  -Căutați raza verde la apus! Este ceva magnific!
Un om pe care natura l-a acaparat în măreția lui și pe care el se străduie să o protejeze:  -Să povestiți tuturor și de poluarealuminoasă!                                                                                                                                                                                                   Și la plecare îl văd pe voinicul domn Grigore cu un buchet de flori pentru soția lui că: nu se gasesc așa ușor flori de cîmp. Eu nu vedeam decît un soi de buruiene….și atunci am înțeles: nu știu să privesc! Așa că mereu îi voi fi recunoscătoare astronomului tîrgoviștean: am învățat să privesc cerul! și este magnific! Și dacă nu mă credeți că un așa om de poveste există, puteți să vă convingeți singuri uitîndu-vă la emisiunea Noi și cerul la Columna TV.

		
Anunțuri

iarăși om

               Dar mai mult decât atât, dacă voiesc, pot de îndată să te prefac într-o stană de piatră.

Cumpărătorul; Cum într-o stană de piatră? că doar nu ești Perseu, după câte știu.

Chrysipp: Am să te lămuresc îndată. Nu e piatra un corp?

Cumpărătorul: Ba da.

Chrysipp: Iar viețuitoarea nu e și ea un corp?

Cumpărătorul: Ba este.

Chrysipp: Recunoști că ești o viețuitoare?

Cumpărătorul; Așa cel puțin cred.

Chrysipp: Fiind deci un corp, ești și o piatră.

Cumpărătorul: Dar, rogu-te, nu face așa ceva! Ci, în numele lui Zeus, slobozește-mă și fă-mă la loc om!

Chrysipp: Nu e greu. Să fii om iarăși! Spune-mi orice corp este o viețuitoare?

Cumpărătorul: Da.

Chrysipp: Dar piatra este o viețuitoare?

Cumpărătorul: Nu.

Chrysipp: Dar tu ești un corp?

Cumpărătorul:Da.

Chrysipp: Întrucât ești corp, ești o viețuitoare?

Cumpărătorul: Da.

Chrysipp: Prin urmare, nu ești piatră, fiindcă ești o viețuitoare.

Cumpărătorul. Ce inimă bună! Mi se răciseră picioarele, ca și Niobei. Mă înțepenisem. Am să te cumpăr. Căt trebuie să plătesc pentru el?……………………………………………

Filozofii la mezat-Lucian din Samosata