principial sau nu?

                   Departe de mine este  ideea de a deschide o discutie despre principii morale. Mai ales că vremurile Binelui si Frumosului au fost. Acum tronează vremurile Utilului și Leadershipului. Despre Etică au fost publicate tratate în antichitate.Au fost scrise chiar și imperative categorice ce exprimă legea universală a Binelui.Cândva pledam cu inocență pentru omul moral al lui Kant, ignorând un gând de al lui Rouseeau ce creiona un om moral fără pasiune, un om ce renuntă la sentimente pentru o morală rece. Acum morala nu face parte dintre preocupările mele. Nici măcar moravurile ca și trup gârbovit al moralei nu ma preocupă .
Am învățat că uneori avem nevoie de aceste principii morale pentru că vrem să fim în siguranță. Cei din jurul nostru trebuie să se poarte bine și frumos pentru ca noi să-i apreciem și să nu ne invadeze abuziv spațiul intim. Pentru că ne este frică că nu vom putea face față confruntării cu cel ce nu se poartă bine. Regulile ne fac să ne simțim în siguranță. Sau uneori, pur și simplu, ne place să ne autointitulăm judecători ai celorlalți . Chiar ne declarăm apărători fervenți ai Scripturii . Aplicăm altora judecata poruncilor cu îndârjire chiar. Uităm că daca nu avem iubire nu avem    nimic.
Și totuși, dacă tu iți asumi un comportament orientat catre demnitate , către sinceritate , către acel bun simț despre care vorbeau filozofii? Vei constata că mulți vor da alt înțeles faptelor tale. Sigur are el un interes! va fi părerea lor.
Dacă vei tăcea și nu îți vei țipa în gura mare meritele  nu vei fi auzit , nu vei avea brand personal deci nu vei fi vandabil.
Și astfel ajung să povestesc întâmplarea ce a dat naștere gândurilor mele. La un curs la care am asistat lectorul evoca figura lui Charles de Gaulle. Printre altele amintea și că atunci când De Gaulle era președinte iși plătea din banii lui scrisorile ce le scria in nume personal, nefolosind nici măcar un timbru din cele pentru scrisori oficiale. Verdictul este clar : Ce orgolios!  Orgoliul și moralitatea merg mână în mână.
Contrazic verdictul! Este putere sufletească! Doar cei puternici mai pot să aleagă să trăiască frumos. Acceptând  ca la final să fie scris așa cum dorit cel ce a lăsat Franța văduvă:
  • „Pe mormântul meu: Charles de Gaulle, 1890-19... Nimic altceva”.
Charles_de_Gaulle-Bucuresti-_2010.10.13 statuia lui Charles de Gaulle la intrearea in parcul Herăstrău
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s