happy thallium birthday

„De mic copil am trecut prin diverse pierderi-am pierdut oameni dragi mie-încercând să evadez în lumea ideilor. Când, la vârsta de șase ani, am ajuns la internat, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, numerele mi-au devenit prietenii cei mai buni; când, la vârsta de zece ani, am ajuns din nou la Londra, elementele chimice și tabelul periodic mi-au devenit tovarăși de nădejde. De câte ori mi-a fost greu de-a lungul vieții, m-am întors mereu și mereu la științele fizice, o lume lipsită de viață dar și de moarte”…..
„Nu neg că mi-e teamă. Și totuși, predominant în mine rămâne sentimentul de recunoștință. Am dăruit dragoste și am primit dragoste în dar; am fost binecuvântat cu multe lucruri minunate, și la rându-mi am întors lumii din zestrea mea; m-am bucurat de cărți, de colindat prin lume, de idei și de scris. Am întreținut o legătură cu lumea, genul acela special de legătură care se înfiripă între scriitori și cititorii lor. Mai presus de orice, am fost o ființă gânditoare, un animal cu rațiune, născut pe o planetă frumoasă, ceea ce e în sine un privilegiu enorm și o aventură unică”
Oliver Sacks, Recunoștință, dec 2017

Anunțuri

le poète

Titre : Il faut que le poète

Poète : Victor Hugo (1802-1885)

Recueil : Les contemplations (1856).

Il faut que le poète, épris d’ombre et d’azur,
Esprit doux et splendide, au rayonnement pur,
Qui marche devant tous, éclairant ceux qui doutent,
Chanteur mystérieux qu’en tressaillant écoutent
Les femmes, les songeurs, les sages, les amants,
Devienne formidable à de certains moments.
Parfois, lorsqu’on se met à rêver sur son livre,
Où tout berce, éblouit, calme, caresse, enivre,
Où l’âme à chaque pas trouve à faire son miel,
Où les coins les plus noirs ont des lueurs du ciel,
Au milieu de cette humble et haute poésie,
Dans cette paix sacrée où croit la fleur choisie,
Où l’on entend couler les sources et les pleurs,
Où les strophes, oiseaux peints de mille couleurs,
Volent chantant l’amour, l’espérance et la joie,
Il faut que par instants on frissonne, et qu’on voie
Tout à coup, sombre, grave et terrible au passant,
Un vers fauve sortir de l’ombre en rugissant !
Il faut que le poète aux semences fécondes
Soit comme ces forêts vertes, fraîches, profondes,
Pleines de chants, amour du vent et du rayon,
Charmantes, où soudain l’on rencontre un lion.

Poftă bună la struguri!

Am găsit un exercițiu fain de mindfulness în cartea lui Kabat și Teasdale. Astfel, eu am mâncat cel mai bun strugure:)

Cum să mănânci un strugure?
1. Cum să-l ții
Mai întâi, ia un strugure și ține-l în palmă sau între arătător și degetul mare.
Concentrează-te asupra lui, imaginează-ți că tocmai ai venit de pe Marte și n-ai mai văzut niciodată un lucru ca acesta.
2. Cum să-l privești
Acordă-ți timp să-l vezi cu adevărat, privește-l cu grijă și cu toată atenția.
Lasă-ți ochii să se plimbe pe fiecare parte a fructului, să examineze efectul luminii asupra boabelor, golurile mai întunecate, locurile mai joase sau mai ridicate, orice asimetrie sau trăsătură unică.
3. Cum să-l atingi
Ia strugurele între degete, examinează-i consistența, poate chiar cu ochii închiși, dacă așa ți se intensifică simțul pipăitului.
4. Cum să-l miroși
Ține strugurele sub nas și inspiră-i de mai multe ori mirosul, aroma sau parfumul, observând în acest timp ce se întâmplă în gura și stomacul tău.
5. Cum să-l pui
Acum du încet strugurele la gură, observând cum mâna și brațul tău știu exact cum și unde să-l poziționeze. Pune încetișor o boabă în gură, nu mesteca, ci observă mai întâi cum intră în gură. Petrece câteva clipe studiindu-ți senzațiile de a o avea în gură și de a o pipăi cu limba.
6. Cum să o guști
Când ești gata, pregătește-te să mesteci boaba de strugure, observând cum și unde trebuie să se afle pentru a o mesteca. Apoi, în mod foarte conștient, ia o înghițitură sau două și observă ce se întâmplă după aceea, când simți orice efluvii ale gustului care emană din fruct, în timp ce continui să mesteci. Fără să înghiți încă, observă senzațiile pur gustative și tactile din gura ta și felul în care se modifică acestea în timp, clipă de clipă, precum și orice modificare a fructului în sine.
7. Cum să o înghiți
Când ești gata să înghiți boaba de strugure, vezi dacă nu poți detecta mai întâi senzația de a înghiți, în momentul când aceasta apare, în așa fel încât s-o conștientizezi înainte de a înghiți fructul.
8. După aceea
În cele din urmă, încearcă să simți ce a rămas din boaba de strugure ce coboară în stomac, dar și să sesizezi cum se simte întregul tău corp după ce ai terminat acest exercițiu de mâncat în mod conștient.

Grapes harvest. Farmers hands with freshly harvested black grapes.

Gâște sălbatice

GÂȘTE SĂLBATICE

Nu trebuie să fii bun.
Nu trebuie să mergi în genunchi
O mie de kilometri prin deșert, căindu-te.
Trebuie numai să lași animalul blând din corpul tău
să iubească ceea ce iubește.
Povestește-mi despre deznădejdea ta, și eu îți voi povesti despre a mea.
Între timp lumea merge înainte.
Între timp soarele și picăturile translucide de ploaie
se deplasează de-a lungul plaiurilor,
deasupra pajiștilor și copacilor adânci,
deasupra de munți și râuri.
Între timp gâște sălbatice, sus pe cerul albastru,
se îndreaptă din nou către casă.
Oricine ai fi, nu contează cât de singur,
lumea se oferă imaginației tale,
te strigă ca pe gâștele sălbatice, dur și tulburător –
încontinuu anunțându-ți locul
în familia lucrurilor.

“Wild Geese” from Dream Work,87 copyright ˝ 1986 by Mary Oliver

bucuria peștilor

Uneori, mici amănunte relevă lucruri importante despre cei din jurul nostru. Astfel, într-o zi, copiii aveau de spus o poveste pornind de la o imagine. Povestea lui D. fuse următoarea:

Când eram mic aveam un acvariu cu lămpi. Și am observat că atunci când aprindeam lumina peștii se bucurau.

O poveste ce arată multă sensibilitate, nu credeți?

Mătușa Julia și condeierul

„A pus la pick-up un alto din piesele lui Albioni, Vivaldi și Scarlatti, deoarece consideră că, pentru gravele umbre din spiritul său, câteva ore venețiene, baroce și superficiale vor fi un leac potrivit. Cufundat în moliciunea caldă a jilțului de piele, cu pipa scoțiană din spumă de mare în colțul gurii și scoțând nori de fum, închise ochii și așteptă ca muzica să-și înfăptuiască inevitabilul miracol. Se gândi că aceasta era o ocazie privilegiată pentru a pune la încercare norma morală, pe care și-o însușise încă din tinerețe, potrivit căreia era preferabil să-i înțelegi pe oameni, în loc să-i judeci”   Mătușa Julia și condeierul de Mario Vargas Llosa

 

Eclipsă totală

Melancolie, Paul Verlaine

Somn negru s-a întins
Pe-ntreaga-mi fiinţă,
Orice vis s-a stins.
Dormi, orice dorinţă!

Nimic nu mai vreau
Nu mai ştiu ce este
Nici bine, nici rău.
Ce tristă poveste!

Ca un leagăn sunt
Mişcat fără vrere
Pe-un gol de mormânt

Tăcere! Tăcere!

 

Unei rațiuni, Arthur Rimbaud

O bătaie a degetului tău pe tobă descarcă toate sunetele și începe noua armonie.
Un pas al tău e ridicarea noilor oameni și pornirea lor.
Capul tău se sucește: noua iubire! Capul tău se întoarce: noua iubire.
”Schimbă-ne ursitele, cerne urgiile, începând cu timpul”, îți cântă copiii aceștia. ”Înalță oriunde ființa sorților noștri și a jurămintelor noastre”, ți se roagă.
Venise dintotdeauna, tu care vei merge pretutindeni.

Vocale, Arthur Rimbaud
A negru, E alb, I rosu, U verde, O de-azur,
Latentele obârsii vi le voi spune-odata;
A – golf de umbra, chinga paroasa-ntunecata
A mustelor lipite de-un hoit, jur împrejur;

E – corturi, aburi candizi, umbela-nfiorata,
Regi albi, ghetari ca lancii trufase, de-otel pur;
I – purpuri, sânge, râsul unei frumoase guri
Cuprinsa de mânie, sau de cainta beata;

U – cicluri, framântare a verzilor talazuri,
Adânca, pace-a turmei ce paste pe izlazuri
Si-a urmelor sapate pe frunti de alchimie;

O – trâmbita suprema cu tipatul ciudat,
Taceri pe care Îngeri si Astri le strabat
– Omega, raza-n Ochii sai, pururi viorie!