Arta circului la castel

Azi am avut ocazia de a revizita Castelul Cantacuzino, castel contruit după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Construcția terminată în 1911 de către prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul) și soția lui Ecaterina Băleanu este încă impunătoare.

O legendă spune că prințul ar fi vrut să paveze curtea cu monede de aur. Cerând voie pentru aceasta regelui Carol I i se spune că dacă monedele ar fi puse cu fața ar fi călcată în picioare regalitatea, figura regelui fiind pe monedă, dacă ar fi puse cu fața cealaltă ar fi călcată în picioare stema. Așa că el se hotărăște să pună monedele pe cant, acolo unde scrie Nihil Sine Deo, dar nu reuși să termine de pavat curtea.

Astăzi, castelul găzduiește expoziții de pictură. Am văzut expoziția Arta Circului unde erau expuse litografii ale lui Toulouse Lautrec, lucrări de ale lui  Hilaire și chiar ale lui Marc Chagall. Povestea, culoarea și dinamica din operele celor trei se îmbină perfect la castelul Cantacuzino.

 

 

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Dăruind ce nu ai

Într-un extraordinar text al poetului francez Michaux este vorba de un candidat la călugărie care-i mărturisește starețului mânăstirii unde ar dori să fie primit: să știți , Părinte, că nu am nici credință, nici lumină, nici esență, nici încredere în mine și nici nu cred că poate să-mi fie cu putință să-mi fiu mie însumi de ajutor și cu atât mai puțin altora. Nu am nimic.

Răspunde starețul:

Ce-are a face! Nu ai credință, însă dîndu-o altora, o vei avea și tu. Căutând-o pentru altul, o vei dobândi. Pe fratele acesta, pe aproapele tău trebuie să-l ajuți cu ceea ce nu ai. Nu din prisosul, nu din puținul tău, ci din neavutul tău. Dăruind altuia ceea ce nu ai-credință, lumină, încredere, speranță-le vei dobândi și pentru tine.

Trebuie să-l ajuți cu ceea ce nu ai.

Dând ce nu ai , dobândești și tu ceea ce ai dat altuia.

*Din scrisoarea trimisă de la București de către Părintele Nicolae Steinhardt la Mânăstirea Rohia Părintelui Justin

https://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2010/04/12/audio-daruind-vei-dobandi/

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Să facem o poză!

Vă prezint câteva idei care au fost prezentate în cadrul grupului de lucru SSMR. Mă iertați pentru că voi face un rezumat scurt dar voi dezvolta în viitor. Nu am notat tot!

  1. Dl profesor Cicu ne-a povestit care sunt pașii importanți pentru elaborarea unui bun manual de gimnaziu pentru clasa a 5 a. Ar fi ideal să se țină cont cu strictețe de nota de prezentare a programei școlare( trebuie să se cunoască profilul psihologic al elevului, nevoile sale ) și să se se cunoască programa școlară pentru clasa a 4 a dar și pentru clasele a 6 a, a7 a și a 8 a. Astfel că, manualul trebuie să devină un intrument de lucru, să fie pentru elev. El trebuie să conțină și soluții ingenioase, elegante. Nu trebuie să ne ferim de răspunsurile greșite ale unor elevi. Manualul trebuie să aibă continuitate, limbaj adecvat vârstei. Conținuturile trebuie să aibă o puternică încărcătură practică. Matematica sprijină și influențează toate celelalte științe. De asemenea, manualul trebuie să implice activ elevul și să nu fie expozitiv. Ar fi fost bine ca manualul să fie foarte colorat dar nu ne poate realiza acest lucru deoarece finanțarea este doar 5 euro pe manual, nu 20 de euro ca în Occident. Ar trebui să conțină și teste Pisa.
  2. Dl profesor Ciprian Neta atrage atenția că există elevi care rămân în urmă și că manualul trebuie să-i ajute să recupereze. De asemenea, și elevii preocupați de matematică nu trebuie să fie plictisiți de conținuturile manualului. La clasa a 5 a este recomandat să se evite folorirea ecuațiilor și să se folosească metodele aritmetice de rezolvare a ecuațiilor: metoda reducerii la unitate și metoda figurativă. Sunt interesante problemele care au rezolvări graduale ca nivel de dificultate: se începe cu ceva ușor și apoi se complică cerințele. Este nevoie de implicarea părinților? În Franța există manuale și pentru părinți.
  3. Dl. profesor Radu Gologan spune că un copil la 10-11 ani nu înțelege că orice afirmație trebuie demonstrată complet. El trebuie să deducă din câteva exemple o regulă. Nu trebuie folosite prea multe litere în locul numerelor.
  4. De la Editura Corint, dna Toader spune că de la Minister sunt dați 9 lei pentru un manual, dar că este important că predomină factorul calitate (el trebuie să ia 72 puncte calitate și 5 puncte financiar). Manualul digital va conține manualul clasic și animații.
  5. Dl profesor Mihai Bălună începe expunerea cu vorba  preferată a profesoarei îndrăgite din liceu : „Să facem o poză!”, arătând importanța metodelor intuitive în predarea matematicii. Pașii de urmat pentru o predare eficientă ar fi următorii: formulăm definiții, descoperim proprietăți, facilităm reținerea unor rezultate, intuim/formalizăm rezolvarea problemelor.
  6. Dl profesor Gherghe Cătălin este de părere că nu există lecție bună de matematică fără desen. Și teorema lui Fermat o putem arăta folosind un desen. Ecuațiile unui sistem liniar sunt ecuațiile unor drepte și este bine să discutăm grafic soluțiile. Și grupul ar putea fi prezentat ca un grup de transformări geometrice.
  7. Dl profesor Doru Ștefănescu a prezentat o mică cronologie a matematicii. A amintit de cartea: Cronologia lui Carl Boyer. Este crucial rolul lui Traian Lalescu în dezvoltarea matematicii românești. Pentru atragerea elevilor putem aminti că o muscă a contribuit la dezvoltarea geometriei analitice. Astfel că, Rene Descartes, fiind bolnav în pat se întreba cum spune unde este musca prietenului său și astfel i-a venit ideea de reper. Cum s-a ales să se noteze necunoscuta cu x? Există 2 ipoteze : că ar veni de la arabi litera hi care înseamnă cel necunoscut sau că mașina de scris avea x mai puțin folosit și astfel se imprima mai bine.
  8. Dl profesor Alexandru Negrescu vorbește despre frumusețea matematicii și despre puterea ei de a atrage elevii . După părerea dumnealui singura tehnică inovativă de predare a matematicii ar fi folosirea calculatorului în predare. El ne-a arătat și cartea ”Aritmetica elementară pentru clasele elementare” a lui Spiru Haret din 1893, carte care se găsește pe net. Tot el subliniază nevoia copilului de a se juca și chiar nevoia de a greși. De văzut cele zece nevoi ale educației clasificate de Solomon Marcus. Se prezintă informații despre numărul de aur, notat cu phi de la sculptorul grec Fidias. Astfel, în joacă elevii pot  măsura diferite distanțe și compara cu numărul de aur. Exemple de probleme practice: O populație de delfini crește cu 4,6% pe an. În câți ani se va dubla?Cum determinăm înălțimea unui copac folosindu-ne de o găleată cu apă? Mai multe detalii găsiți pe alexnegrescu.wordpress.com
  9. Dl profesor Gherghe Cătălin prezintă câteva probleme de tip Fermi. Detaliază un model de rezolvare a problemei : Câte celule are corpul tău? Se arată și importanța greșelilor în învățarea matematicii. De ce elevul face aceste greșeli și cum să le corecteze? Ar trebui făcută o anamneză ( ce știe elevul, ce clasă este), pus un diagnostic (de ce a greșit) și un tratament (să arăți de ce nu este corect). Pe la 1950, în SUA, a început să se publice în magazinul matematic câteva desene  care sugerau un adevăr matematic. Așa au apărut demonstrațiile fără cuvinte. Se prezintă demonstrația fără cuvinte a teoremei lui Thales. Care este suma măsurilor unghiurilor unei stele cu 5 colțuri?
  10. Prezentarea dlui profesor Boskof mi-a adus aminte de o glumă: : Domnule Einstein,îmi puteți explica și mie teoria relativității în cinci minute? La această provocare,Einstein ar fi răspuns :Eu,doamnă,aș putea să vă explic teoria relativității în cinci minute, însă dumneavoastră v-ar trebui 20 de ani ca să întelegeți ceea ce v-am spus eu….   Despre teoria relativității s-a discutat. 
  11. Dl profesor Radu Gologan a povestit despre matematica și calculator. S-au prezentat aplicații din Excel: cum putem genera numerele naturale, puterile, numerele lui Fibonacci, paradoxul lui Zenon. Este important de știut că fenomenele din economie au o evoluție exponențială. Datele statistice încep cu cifra 1 în proporție de 30%, ajungând chiar la 1% la cifra 9. Să prezentăm fractalii elevilor. O bucată de hiperboloid cu o pânză ar fi acoperișul gării din Predeal. De reținut programele: goodnotes, educreation, wolfram, quickgraph, mathpad.
  12. Dl profesor Gherghe propune să insistăm pe partea discretă a  matematicii. O schimbare de paradigmă ar fi ca noțiunile să fie explicate foarte bine. Trebuie să se țină cont și de egalitatea de șanse: un copil modest din mediul rural trebuie să aibă aceleași competențe ca elevii de vîrsta lui din mediul urban. Și au mai fost multe spuse.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Veselul Caragiale

Azi,  dl Pleșu ne-a povestit despre un om ce a avut virtutea bunei dispoziții: I.L. Caragiale. Dacă suntem familiarizați cu cea mai bună dintre lumile posibile poate că ar trebui să ne gândim și la cea mai veselă lume dintre lumile posibile, ne propunea râzărețul Caragiale.

Caragiale a fost un autodidact: deși nu a absolvit liceul în mod formal a ajuns să impresioneze prin erudiție chiar și pe neimpresionabilul Macedonski.

Nu este ușor să vorbești despre opera lui Caragiale. Astfel că pentru Nicu Steinhardt Caragiale a fost un creștin ce a surprins blândețea acestei lumi. Alexandru Paleologu vorbea despre abisalul Caragiale iar Ioana Pârvulescu sublinia actualitatea lui. Caragiale a fost mult înaintea vremii sale, are virtutea de a fi un om al antipodului lumii în care trăise.

Pentru Andrei Pleșu cultura română  nu ar fi fost la fel fără Caragiale. Femeia din opera lui Caragiale este puternică deși capricioasă. Ea admiră: „ca dumitale bibicule, mai rar găsești pe cineva”, spune Efimița conului Leonida.

Personajele preferate ale dlui Pleșu? Jupânul Dumitrache și Chiriac.

Un fapt inedit din viața lui Caragiale este că a fost și întreprinzător: a deschis vreo 3 berării dar niciuna nu a avut succes.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Invidia (de ANDREI CORNEA)

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat.
Era un zaduf  ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace.

Noi – tot cu blugi. Nu-i nimic –  ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a  aparut deodata intr-un Megane argintiu.

Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon.

 

Mai tarziu, vecinul a  schimbat Meganul pe Mertan.

Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel.

 

Si-a luat si un 4×4, cel mai mare de pe strada.

Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara.

Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan.

 

Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile.

Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast.
In  fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina.
Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III.

 

A urmat o a doua vila – la munte.

Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth.

 

O a  treia – la mare.

Am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am  consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Gabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale.

 

L-au dat a doua oara cu mare succes.

Am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul  Wagner si al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp…

 

Vecinul isi lua case, masini, iahturi, gagici.

Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev.

 

Lupta era stransa, dar echilibrata.

 

In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA.

Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsul.

 

Dar  peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.

 

Si atunci ne-a cuprins invidia.

invidie

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

chibritul

Azi pare greu de crezut, dar, până în secolul al XIX-lea, singurele mijloace de aprindere a focului de către om erau scânteile produse de un amnar şi cremene (prin ciocnirea a două corpuri dure) sau mult mai vechiul procedeu de frecare rapidă şi îndelungată a doua lemne uscate.

Primul chibrit de succes cu aprindere prin frecare a fost inventat de chimistul englez John Walker. Acesta a preluat ideile savantului Robert Boyle din 1680, privind utilizarea fosforului si a sulfului si a realizat un amestec de sulfura de antimoniu, clorat de potasiu, cauciuc si amidon, care se aprindea usor pe o suprafata rugoasa. Walker a inceput comercializarea chibriturilor in cutii in anul 1827.  Samuel Jones, un chimist din Londra, a brevetat o versiune de chibrit Holden, denumit chibrit “lucifer”. Și în prezent în Țările de Jos și Belgia, chibriturile sunt încă numite luciferi. Chibriturile avea diferite probleme: aveau o reactie violenta la aprindere, aveau miros neplacut, scoteau fum si aveau o flacara inconstanta.

In 1835 s-a inventat primul chibrit cu fosfor, o aschie simpla de lemn cu o bucatica de fosfor alb in varf. Fosforul alb este un element toxic, iar chibriturile se aprindeau de la sine cand erau scoase din apa la aer, motiv pentru care erau greu de folosit.

In aceasi perioada, inventatorul maghiar Janos Irinyi s-a inspirat din experientele profesorului austriac Meissner (care provenea din Ardeal) si a inventat un chibrit cu fosfor si dioxid de carbon ce nu se aprindea in aer, iar in anul 1840 incepe productia acestuia. In 1851, germanul Schrotter a obtinut un patent de fabricare al fosforului rosu, pe care l-a descoperit inca din 1845.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Școala femeilor

Una dintre cărțile care îmi revin des în minte este Școala femeilor scrisă de Andre Gide. Tare aș vrea să o recitesc dar și pe aceasta am împrumutat-o cuiva care se pare că are memorie scurtă. Pur și simplu iubesc cartea aceasta. Ea prezintă o poveste de iubire dar povestită de ambii protagoniști. Surprinde importante elemente de psihologia sexelor.

Ea, o tînără entuziastă, se îndrăgostește de el, mai degrabă confundă admirația cu iubirea. Toți idealizăm alesul inimii dar unii parcă suntem prea visători. Încet, începe să-l observe pe omul cu care s-a căsătorit. O vizită la muzeu se transformă într-o veritabilă ceartă pentru ca el este insensibil (în concepția ei) sau pentru că el nu-i citește gândurile (în concepția lui).

Poate, pînă la urmă, nu era decât o problemă de comunicare, așa cum bine spune dr. John Gray în cartea lui celebră Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus.

Aici el pune în gardă de domnul Rezolvă tot spunându-i că o femeie stresată nu este preocupată neapărat de găsirea unei soluții la problemele ei, ci caută mai degrabă să se descarce explicîndu-se și așteptând să fie înțeleasă.Mai ales că ele venusienele își permit licența poetică de a utiliza tot felul de superlative, metafore și generalizări. Cînd ea spune: Tu nu mă mai iubești! el spune Cum să nu? De asta mă aflu aici. Cănd ar putea spune te înțeleg că acum simți asta dar eu te iubesc.

Uneori bărbații vor doar spațiu, în timp ce femeile vor înțelegere.

14639745_10154571619881878_7901781214018702567_n

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu